Gheorghe Mândru
Facultatea Artă Teatrală a Institutului de Stat al Artelor din Chişinău (1998); în perioada 2003-2005 şi-a realizat masteratul (regie) la aceeaşi instituţie transformată, între timp, în Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
A activat, din 1998, ca actor la Teatrul “Luceafărul” din capitală, în 2000 încadrându-se în trupa Dramatic-Muzicalului “B.P.Hasdeu” din Cahul. Are în palmares circa 20 de roluri de diferită anvergură: Constantin în “Soacra”, Gheorghe în “Năpasta”, Pepelea în “Cuiul lui Pepelea”, Chiriac în “O noapte furtunoasă”, Arlechin din “Jocul dragostei şi al întâmplării” ş.a.
În 2005 a montat spectacolul “Se caută un mincinos” după Dm.Psathas, învrednicindu-se, la Gala UNITEM-2006, de Premiul pentru cel mai reuşit debut în regie; în 2006 lansă spectacolul “Cu jăraticul pe buze” după I.Iachim – spectacol ce aduse teatrului Premiile UNITEM pentru cele mai bune roluri masculin (O.Mereoară) şi feminin (V.Roşca) de planul doi; în 2007 realiză spectacolul “Doi plus unu şi un cal” după M.Prepeliţă.
În perioada 2008-2011 a exercitat funcţia de şef al Secţiei Cultură a Consiliului Raional Cahul. Din 6 octombrie 2011 este director interimar al Teatrului “B.P.Hasdeu”
Fisa de creatie
Teatrul “Luceafărul” Chişinău
- Cameleonul- “Cipolino” de J.Rodari, reg.T.Ciubotaru
- Omul “Prea multă minte strică” de Ostrovski, reg.I.Focşa
- Gardianul – “Ciuma cade pe-ale noastre case”, reg.I.Saţ
- Îngerul – “Don Juan” , reg.M.Fusu
Teatrul “B.P.Hasdeu” Cahul
- Dansatorul “Cleopatra” de I.Edlis, reg. S.Ţurcanu
- Constantin “Soacra” de G.Vasilescu, reg.S.Ţurcanu
- Motanul “Moş Crăciun şi toţi, toţi, toţi”, reg.O.Mereoară
- Gheorghe “Năpasta” de I.L.Caragiale, reg.S.Ţurcanu
- Balaurul “Fata babei şi fata moşului” de I.Creangă, reg.G.Măcărescu
- Moş Crăciun “Întâmplare la Pomul de Anul Nou”, reg.S.Ţurcanu
- Cocoşelul “Cocoşelul neascultător” de I.Lucian, reg.O.Mereoară
- Actorul, Lupul “Doi purcei” de I.Popescu, reg. I.Popescu
- Pepelea “Arvinte şi Pepelea” de V.Alecsandri, reg.V.Ignat
- Chiriac “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, reg.E.Gaju
- Richi “Circul la Revelion” de M.Ţăruş, reg.S.Ţurcanu
- Arlechin “Jocul dragostei şi al întâmplării” Marivaux, reg.S.Ţurcanu
- II Vornicel “Stan Păţitul” de V.Bădiţă, reg. S.Ţurcanu
- Oglinda “Alba ca Zăpada şi cei patru amici” V.Roşca
- Ivan Turbincă “Cu jăraticul pe buze” I.Iachim
- Moşul “Cu jăraticul pe buze” I.Iachim
- Miliţianul “Doi plus unu şi un cal” M.Prepeliţă
Regia la spectacolele:
Mincinosul (Dm.Psathas) 2005
Cu jăraticul pe buze (I.Iachim) 2007
Doi plus unu şi un cal (M.Prepeliţă) 2008
.
“Mă simt, totuşi, mai confortabil în ipostaza de actor”, mai mărturiseşte. E o confesiune derivată din conştiinţa clară că-i un actor cu potenţialul încă nevalorificat cum se cuvine şi care, ca orice serv al scenei, îşi visează rolurile mari, pe care le aşteaptă cu speranţă şi încredere şi le râvneşte cu tenacitate. Un actor cu harul netăgăduit de a descătuşa voioşiile închistate în fiecare din acei care vin în aglomerata sală de spectacole a teatrului, un comic care nu se teme de abordările excentrice, care nu repudiază clounada, ştiind că va repudia vulgarităţile.
“Cuvântul liber”, 24 martie 2006
Era firesc presentimentu-mi ilarităţii: e un comic nativ acest Gh.Mândru care, tributar mai curând propriilor intuiţii şi nu unor eventuale rigori dramatice, improvizează cu voluptate, abandonând lejer soluţiile regizorale ce i se păreau iniţial optime şi definitive, pentru a se angaja cu actorii din distribuţie, contaminaţi şi ei de elanul şi spontanietatea directorului de scenă, în căutarea altora, mai sugestive şi mai exacte, determinându-se astfel… să se delecteze în partiturile realizate – să se delecteze măcar şi în virtutea faptului că ei sunt animaţi nu numai de tendinţa firească a valorificării propriului potenţial artistic, ci şi de conştiinţa prodigioasă şi mobilizatoare a participării lor nemijlocite la montarea unei piese sau alta. (…)
M-am convins: Gh.Mândru are, zicând aşa, şi intuiţia textelor dramatice elevate, el reuşind să depisteze şi să retuşeze semnificaţiile lor latente.
“Teatru”, nr.3, 2010, pp.27-28
Alexandru Ţurcanu
A absolvit Şcoala Superioară de Teatru „B.V.Şciukin” de pe lângă Teatrul „E.Vahtangov” din Moscova (1987). Actor la Teatrul „Luceafărul” (1987-1989), la Teatrul-Parc de Cultură Naţională din Chişinău (1989-1991) şi la Teatrul „B.P.Hasdeu” (1991-1999). Din 2000 până în 2010 a fost director artistic şi regizor al Teatrului din Cahul. S-a produs în circa 50 de roluri: Andron („Păsările tinereţii noastre”), Marc Regul („Căderea Romei”), Dumitrache („O noapte furtunoasă”), Dragomir („Năpasta”), Anica („Soacra”), Ioan („Apusul de soare se amână”) ş.a. Autor de versuri, texte dramatice.
A semnat scenografia şi muzica la 16 şi, respectiv, opt spectacole, a regizat 18, a realizat coloana sonoră la două din achiziţiile repertoriale ale teatrului din Cahul. Piesa-i „Aventurile Iedului Alb” a fost menţionată la Concursul Naţional de Dramaturgie (1997); are în palmares Premiul II al Festivalului Naţional de Teatru „Nenea Iancu” pentru spectacolul „Năpasta” (2002), Premiul UNITEM şi al Consiliului „Cortina” S.A. pentru merite în organizarea şi dirijarea procesului teatral (2002), Premiul pentru cea mai originală realizare scenică decernat în cadrul Galei UNITEM-2004 pentru spectacolul „Jocul dragostei şi al întâmplării” după piesa lui P.Marivaux.
E un… Harap Alb: faptul că s-a născut în Fântâniţa Donduşenilor avu implicaţii definitorii în destinul său – un destin complex, cu împliniri morale şi profesionale incontestabile, dar şi cu resemnări nici odată mărturisite. Un destin trăit sub un inefabil imperativ al fântânii: mereu captat de ochiul opac al apei şi fascinat de acel alter ego ce-l privea din oglinda adâncurilor, precum „îl privesc” şi rolurile realizate (…), a fost şi rămâne obsedat de senzaţia că-i animat de un vis intangibil, cel puţin din cauza că din fântână poţi vedea stelele şi ziua; iar stelele sunt mereu atât de reci şi atât de departe…
„ Info-masca”, nr.4 (10), 2002
