NOI SI PUBLICUL

 

 

 Proroci, dar nu la ei acasă

          Modestia dându-mi, inoportun, târcoale, recunosc, cu o jumătate de gură, că nu-s Ion Druţă, care o bună parte din cele 17 pagini de “În loc de prefaţă” la ediţia din 1962 a “Operelor alese”, în două volume, ale lui A.P.Cehov – scriitorul care a perfectat “certificatul de naştere al povestirii scurte în literatura mare” – le-a dedicat “Condicii de reclamaţii”, o schiţă mai curând fiziologică tipărită pe doar o pagină de carte. Nu-s Druţă, zic, adică n-am perspicacitatea şi intuiţia Domniei sale şi, drept urmare, la lectura unei condici similare de la Teatrul “B.P.Hasdeu” nu m-am încumetat să sesizez moravurile şi năravurile, feleşagul şi temperamentul, predilecţiile şi condiţia intelectuală a celor care şi-au lăsat în ea autografele: m-au interesat, în fond, impresiile acestora vis-a-vis de spectacolele prezentate de trupa cahuleană.   

        Condici de felul dat teatrul avu, evident, mai multe pe parcursul celor peste două decenii de activitate. “Proba condeiului” (dacă-i să folosim o sintagmă din menţionata capodoperă a scriitorului rus) în cea actuală o făcu, pe 26 februarie 2008, Chişinăul năucit de spectacolul “Cu jăraticul pe buze” realizat de Gh.Mândru după o piesă de I.Iachim. Cetatea de scaun fu surprinsă,  într-adevăr: “Azi la noi e mare sărbătoare. Am vizionat o splendoare de spectacol cum n-am mai văzut în capitală. Sunteţi bravo! Aţi venit la momentul potrivit:  tocmai am marcat ziua de naştere a marelui povestitor din Humuleşti. Vă mulţumim şi vă mai aşteptăm!”, mărturiseau cei de la Liceul “M.Eminescu”. Un profesor de matematică de la Liceul “Iulia Hasdeu”, demn de pana unui A.P.Cehov, notă iniţial “Bravo tuturor actorilor Teatrului “B.P.Hasdeu !!!”, specificând: “Urmează P.S.”, post-scriptum adică: “Aş dori să legăm nişte relaţii de prietenie şi să veniţi la noi şi cu alte spectacole”.  Procedă astfel din simplul motiv că, nerăbdătoare, o rusoaică îi smulse tocul din mână: “ Ot vsei duşi blagodarna za Vaşi starania oceni, oceni precrasno, prelesti”, scrise respectiva cu sufletul la gură, ignorând astfel şi semnele de punctuaţie. Având în mediul lor şi snobi destui, studenţii de la Universitatea Pedagogică de Stat “I.Creangă” au lăsat cinci autografe, toate exaltate. “A fost extraordinar!”, notă unul convins de faptul că laconismu-i sora talentului. “Super! Comicul de limbaj şi de situaţie e la cel mai înalt nivel”, remarcă o duduiţă de la filologie, probabil. “Un spectacol senzaţional, publicului i-au plăcut actorii. A fost bine alături de voi, mai veniţi pe la UPS”, scria o domniţă de la istorie şi geografie, pentru ca “bilanţul” să-l facă vicepreşedintele comitetului sindical: “Bravo! Aţi fost super!!! Într-adevăr, sunteţi o echipă bună. Aţi fost foarte originali şi inventivi şi, desigur, actori de calitate superioară. Vă mai aşteptăm cu mult drag”. Mda… Uite că studenţii capitalei aşteaptă actorii de la “B.P.Hasdeu”, iar cei din Cahul – nu: tentativele teatrului de a evolua la universitatea noastră au eşuat – cum ar zice cei îmbătaţi de neologisme – lamentabil.Poate din cauza că nu poţi fi, vorba nu ştiu cui, proroc la tine-acasă?..

     Dar las în plata Domnului acel spectacol montat, zău, cu jăraticul pe buze.Nu numai pentru că aceste şi alte aprecieri extatice au fost absolut fireşti, deoarece în acel an 2008 Dramatic-Muzicalul “B.P.Hasdeu” obţinu cu el, la Gala Premiilor Uniunii Teatrale din Moldova, două “Oscar”-uri pentru cele mai bune roluri de planul doi – cele decernate lui Oleg Mereoară şi Victoriei Roşca, ci şi pentru că, temporar, spectacolul respectiv e scos “din circuit”: un actor din distribuţia acestuia e în concediu de boală. Trec şi peste impresiile produse de spectacolele pentru copii “Ţara broscuţelor”, “ Cocoşelul neascultător”, “Noile aventuri ale Scufiţei Roşii” – trec,  deoarece cuvintele de recunoştinţă şi de admiraţie curg ca dintr-un răsturnat corn al abundenţei, copii devenind mai lesne captivi ai fascinaţiilor şi fiind incapabili să strivească, vorba lui L.Blaga, corola de minuni a lumii. Reproduc aproape că la întâmplare mărturisirile ce vizează spectacolele pentru adulţi – adulţii striviţi de necazuri existenţiale, reticenţi la “privelişti” şi captaţi de fotoliile instalate în faţa televizoarelor. “Spectacolul “Apusul de soare se amână” este superb, actorii – geniali. Vă mulţumesc din suflet. Aţi completat parţial vidul din sufletul meu, vid cauzat de aflarea mea pe alt continent. Să fiţi iubiţi”, scrie un D.Soltan emigrat în Canada şi venit la tratament la Sanatoriul “Nufărul alb”. “Am fost impresionat la culme, scrie o altă pacientă, E.Tiron din Glodeni, despre spectacolul de varietăţi “Diverisment muzical”. Aţi fost extraordinari. M-a frapat, mai ales, Oleg Mereoară,  deşi v-am admirat pe toţi.” Peste două pagini citesc iarăşi: ” Oleg Mereoară este un talent nemaipomenit”, pentru că peste alte câteva să spicuiesc o declaraţie similară: “Am admirat arta interpretativă, cât şi limbajul cult, românesc… dar O.Mereoară e şi pentru Chişinău”. Las’că-i stă bine şi la Cahul.

        Mă rog, o fi şi anumite complezenţe în mărturisirile acestea spontane, scrise în grabă şi cu  greşeli adesea. O fi, nu zic, faptul şi determinându-mă să reproduc aprecierile unor specialişti în domeniu, dar sinceritatea cărora nu poate fi pusă la îndoială. “Stimaţi colegi, aţi rămas aceiaşi – dizolvaţi total în omenie. Pentru asta mă închin în faţa sufletelor voastre”, scrie producătoarea TV A.Vartic. “Vă zic tuturor: Bravo! Am primit o satisfacţie privind spectacolul teatrului din Cahul. Să ţineţi stacheta sus. Vă sărut. Bădiţa Mihai Curagău” – acel faimos M.Curagău de la Teatrul “Satiricus I.L.Caragiale” din capitală.

     Condica de reclamaţii e, în fond, şi o istorie scrisă  nemijlocit de către spectatorii lui, prin adresele cărora ai putea studia, la o adică, şi georgafia Republicii Moldova: am impresia că Dramatic-Muzicalul “B.P.Hasdeu”, acest “teatru pe roate”, cum se autodefineşte, a poposit în cel puţin un sfert din localităţile dintre Prut şi Nistru – o performanţă nerealizată de nici un alt teatru de la noi. E şi o istorie  a teatrului, zic: survine, iată, o pauză îndelungată, după 4 octombrie 2008, timp de cinci luni “Condica…” colbăindu-se prin sertare. Urmează câteva impresii noi şi…o nouă pauză, între 19.06.2009-28.01.2010: au fost, bănuiesc, nişte timpuri dificile, când trupa, debarasându-se de un “balast”, trebui să-şi umple “calele” cu noi energii vitale şi să-şi instaleze pe catargele cam hârbuite nişte pânze noi. După acel 28 ianuarie 2010 citesc câteva notiţe parcă accidentale, dat tot atât de admirative, pentru ca să o spicuiesc pe cea din 6 martie 2010 despre spectacolul “Cartierul latin” realizat de E.Gaju: “Fără cuvinte! Pur şi simplu, nici n-am visat să avem şi la noi în oraş aşa bravi actori. Jos pălăria!!!”, scria cahuleanca L.Ivanov. Păi, aşa-i de când lumea: trăieşti la munte şi nu vezi muntele, trăieşti la mare  şi nu vezi marea… “Dragostea de neam  şi ţară a ajuns în sfârşit şi la Cahul… Sunt fericită… Spectacolul e minunat… Vă iubesc”, scria peste câteva zile o spectatoare năucită de spectacolul “Doi plus unu şi un cal” de Gh.Mândru după piesa omonimă de M.Prepeliţă, multele-i puncte de suspensie vrând să sugereze, probabil, emoţiile-i copleşitoare. “Am rămas surprins de măiestria şi profesionalismul trupei de la Cahul”, mărturisea şi un demnitar de rang înalt, “ surprinderea” lui…surprinzându-ne: înseamnă că vine rar la teatru. “Nu m-am gândit că la Cahul sunt aşa artişti talentaţi, sincer vă spun că am rămas foarte mulţumit”, mărturisea un pacient al Sanatoriului, M. David, pentru ca la 28 octombrie cei de la Ulmu, Ialoveni, să remarce:  “Sunteţi foarte talentaţi. Este o mare fericire pentru oamenii de la Cahul să vă aibă!” – remarcau, uitând şi ei de sacramentala spusă că nu poţi fi proroc la tine-acasă. Ce-i în mână – nu-i miniciună: vă mărturisesc şi eu că în distribuţia acestui “Doi plus unu şi un cal” nu-mi închipui alţi actori, decât pe actualii Victoria Donea, Oleg Mereoară, Costel Mocanu şi Mihai Ţăruş. “Bravo actorilor care au jucat în “Cartierul latin!!! Extraordinar! Şi am plâns şi am râs…Bravo Rodica Ciobanu şi Oleg Mereoară”, scriau şi nişte spectatori din Străşeni. “Aşa ceva n-am mai văzut demult. Bravo!”, scriau pe 27 noiembrie bricenenii. “ Am fost la MHAT, “Vahtangov”, dar şi pe voi nu pentru prima dată vă privesc. Sunteţi bravo – cu mijloace mici faceţi Artă”,  nota un avocat din Şoldăneşti. Nu pricep nici o boabă englezeşte, dar bănuiesc că şi snobul care vru să demonstreze că este cine este a spus ceva frumos, scriind: “ The show was Great. Thanks a lot! For better and new realizations! Good luck!”

     Elogii şi omagii actorii au cules, în buchetul zis “Condică de reclamaţii”, şi cu celelalte spectacole din repertoriul actual: “Cuiul lui Pepelea”, “Soacra”, “Împăratul îmbrobodit”, “Hai să fim prieteni”, precum şi cu recentele achiziţii repertoriale – “Minte ai – daruri ai” şi “Mirii buclucaşi” regizate de Victor Ignat şi “Se caută un bărbat pentru o femeie” realizat de Emil Gaju. “Super mişto!”, scrie o elevă din Pelinei, pentru ca şi elevii din alte sate, caligrafiind cu migală literele, să declare: “Mi-a plăcut Zâna cea Bună şi Ioana foarte mult” – actriţele Diana Mititelu şi menţionata V.Roşca adică. “Un spectacol foarte fain”, concluzionează cei de la Găvănoasa, pentru ca pretutindeni predilecţiile să difere: “Mie mi-a plăcut Ion, pentru că el vrea omenie şi nu bogăţie”, “Mie mi-a plăcut tare bufonii”, adică acelaşi C.Mocanu şi tinerele actriţe Eugenia Pâslă şi Nadejda Donea. Împărtăşindu-şi, exaltată şi ea, impresiile despre al doilea  din spectacolele menţionate realizat după două din vodevilurile lui A.P.Cehov, o profesoară de la Liceul “I.Creangă” rezumă:  “Cred că acest teatru va fi unul din cele mai vestite în Republica Moldova”, pentru ca, înhibat în propriile-i fascinaţii, altcineva să consemneze doar atât după premiera din 1 iulie cu “Se caută un bărbat pentru o femeie”: “Cătălin (Crimu-n.n.) – Bravo! Oleg (Mereoară – n.n.) – Bravo! Rodica (Ciobanu – n.n.) – Superbravo!”

     Sunt, cu precădere, efuziuni în această “Condică…”, adică nişte exteriorizări spontane a unor sentimente împărtăşite la căderea cortinei. Spontane, adică şi sincere. Pentru că doar dintr-o fascinaţie pot să “ţâşnească” mărturisiri de felul dat: “Doamne, există pe lume farmec, frumuseţe, har! Cred că Domnul i-a avut în grijă şi i-a înzestrat cu tot ce a putut, cu tot ce au nevoie aceşti tineri actori! Fiecare a fost la locul său! Mai ieşiţi din Cahul. Veniţi prin părţile Bălţilor”.  Domnul i-a avut în grijă, autorităţile centrale şi raionale–nu prea… Or fi măgulitoare şi atât de frecventele îndemnuri “Vă mai aşteptăm!” scrise de spectatorii din diferite oraşe şi sate, dar ei, actorii, ar vrea să fie apreciaţi, precum o merită cu prisosinţă, la ei acasă. La Cahul adică. Adică să-l creadă şi cahulenii pe directorul gimnaziului din Roşu, P.Mititelu, care nota deunăzi în condica rspectivă:  “Un spectacol superb cu actori geniali. O zi simplă transformată în sărbătoare”. Făceţi-vă  sărbători, oameni buni! Chiar de n-or fi geniali o bună parte din actorii acestui teatru din Cahul, dar că-s talentaţi cu adevărat – vă garantez. Şi dacă nu mă credeţi, considerându-mă un diletant, acest adevăr (devenit banal pentru multă lume de pe aiurea)  vi-l poate confirma camertonul responsabilităţii, dăruirii şi profesionalismului acestei trupe – actriţa Aurica Ţurcanu.

                                                                                    A.Manoil

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s