REGIZORI

                                                  Gheorghe Mândru

Facultatea Artă Teatrală a Institutului de Stat al Artelor din Chişinău (1998); în perioada 2003-2005 şi-a realizat masteratul (regie) la aceeaşi instituţie transformată, între timp, în Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

      A activat, din 1998, ca actor la Teatrul “Luceafărul” din capitală, în 2000 încadrându-se în trupa Dramatic-Muzicalului “B.P.Hasdeu” din Cahul. Are în palmares circa 20 de roluri de  diferită anvergură: Constantin în “Soacra”, Gheorghe în “Năpasta”, Pepelea în “Cuiul lui Pepelea”, Chiriac în “O noapte furtunoasă”, Arlechin din “Jocul dragostei şi al întâmplării” ş.a.

     În 2005 a montat spectacolul “Se caută un mincinos” după Dm.Psathas, învrednicindu-se, la Gala UNITEM-2006, de Premiul pentru cel mai reuşit debut în regie; în 2006 lansă spectacolul “Cu jăraticul pe buze” după I.Iachim – spectacol ce aduse teatrului Premiile UNITEM pentru cele mai bune roluri masculin (O.Mereoară) şi feminin (V.Roşca) de planul doi; în 2007 realiză spectacolul “Doi plus unu şi un cal” după M.Prepeliţă.

    În perioada 2008-2011 a exercitat funcţia de şef al Secţiei Cultură a Consiliului Raional Cahul. Din 6 octombrie 2011 este director interimar al Teatrului “B.P.Hasdeu”

Fisa de creatie

    Teatrul “Luceafărul” Chişinău

         Cameleonul- “Cipolino” de J.Rodari, reg.T.Ciubotaru

         Omul “Prea multă minte strică” de Ostrovski, reg.I.Focşa

         Gardianul – “Ciuma cade pe-ale noastre case”, reg.I.Saţ

         Îngerul – “Don Juan” , reg.M.Fusu

Teatrul “B.P.Hasdeu” Cahul

         Dansatorul “Cleopatra” de I.Edlis, reg. S.Ţurcanu

         Constantin “Soacra” de G.Vasilescu, reg.S.Ţurcanu

         Motanul “Moş Crăciun şi toţi, toţi, toţi”, reg.O.Mereoară

         Gheorghe “Năpasta” de I.L.Caragiale, reg.S.Ţurcanu

         Balaurul “Fata babei şi fata moşului” de I.Creangă, reg.G.Măcărescu

         Moş Crăciun “Întâmplare la Pomul de Anul Nou”, reg.S.Ţurcanu

         Cocoşelul “Cocoşelul neascultător” de I.Lucian, reg.O.Mereoară

         Actorul, Lupul “Doi purcei” de I.Popescu, reg. I.Popescu

         Pepelea “Arvinte şi Pepelea” de V.Alecsandri, reg.V.Ignat

         Chiriac “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, reg.E.Gaju

         Richi “Circul la Revelion” de M.Ţăruş, reg.S.Ţurcanu

         Arlechin “Jocul dragostei şi al întâmplării” Marivaux, reg.S.Ţurcanu

         II Vornicel “Stan Păţitul” de V.Bădiţă, reg. S.Ţurcanu

         Oglinda “Alba ca Zăpada şi cei patru amici” V.Roşca

         Ivan Turbincă “Cu jăraticul pe buze” I.Iachim

         Moşul “Cu jăraticul pe buze” I.Iachim

         Miliţianul “Doi plus unu şi un cal” M.Prepeliţă

 

       Regia la spectacolele:

                Mincinosul (Dm.Psathas) 2005

               Cu jăraticul pe buze (I.Iachim) 2007

                Doi plus unu şi un cal (M.Prepeliţă) 2008

.

       “Mă simt, totuşi, mai confortabil în ipostaza de actor”, mai mărturiseşte. E o confesiune derivată din conştiinţa clară că-i un actor cu potenţialul încă nevalorificat cum se cuvine şi care, ca orice serv al scenei, îşi visează rolurile mari, pe care le aşteaptă cu speranţă şi încredere şi le râvneşte cu tenacitate. Un actor cu harul netăgăduit de a descătuşa voioşiile închistate în fiecare din acei care vin în aglomerata sală de spectacole a teatrului, un comic care nu se teme de abordările excentrice, care nu repudiază clounada, ştiind că va repudia vulgarităţile.

                           “Cuvântul liber”, 24 martie 2006

       Era firesc presentimentu-mi ilarităţii: e un comic nativ acest Gh.Mândru care, tributar mai curând propriilor intuiţii şi nu unor eventuale rigori dramatice, improvizează cu voluptate, abandonând lejer soluţiile regizorale ce i se păreau iniţial optime şi definitive, pentru a se angaja cu actorii din distribuţie, contaminaţi şi ei de elanul şi spontanietatea directorului de scenă, în căutarea altora, mai sugestive şi mai exacte, determinându-se astfel… să se delecteze în partiturile realizate – să se delecteze măcar şi în virtutea  faptului că ei sunt animaţi nu numai de tendinţa firească a valorificării propriului potenţial artistic, ci şi de conştiinţa prodigioasă şi mobilizatoare a participării lor nemijlocite la montarea unei piese sau alta. (…)

      M-am convins: Gh.Mândru are, zicând aşa, şi intuiţia textelor dramatice elevate, el reuşind să depisteze şi să retuşeze semnificaţiile lor latente.

                               “Teatru”, nr.3, 2010, pp.27-28

                                Alexandru Ţurcanu

A absolvit Şcoala Superioară de Teatru „B.V.Şciukin” de pe lângă Teatrul „E.Vahtangov” din Moscova (1987). Actor la Teatrul „Luceafărul” (1987-1989), la Teatrul-Parc de  Cultură Naţională din Chişinău (1989-1991) şi la Teatrul „B.P.Hasdeu” (1991-1999). Din 2000 până în 2010 a fost director artistic şi regizor al Teatrului din Cahul. S-a produs în circa 50 de roluri: Andron („Păsările tinereţii noastre”), Marc Regul („Căderea Romei”), Dumitrache („O noapte furtunoasă”), Dragomir („Năpasta”), Anica („Soacra”), Ioan („Apusul de soare se amână”) ş.a. Autor de versuri, texte dramatice.

      A semnat scenografia şi muzica la 16 şi, respectiv, opt spectacole, a regizat 18, a realizat coloana sonoră la două din achiziţiile repertoriale ale teatrului din Cahul. Piesa-i „Aventurile Iedului Alb” a fost menţionată la Concursul Naţional de Dramaturgie (1997); are în palmares Premiul II al Festivalului Naţional de Teatru „Nenea Iancu” pentru spectacolul „Năpasta” (2002), Premiul UNITEM şi al Consiliului „Cortina” S.A. pentru merite în organizarea şi dirijarea procesului teatral (2002), Premiul pentru cea mai originală realizare scenică decernat în cadrul Galei UNITEM-2004 pentru spectacolul „Jocul dragostei şi al întâmplării” după piesa lui P.Marivaux.

     E un… Harap Alb: faptul că s-a născut în Fântâniţa Donduşenilor avu implicaţii definitorii în destinul său – un destin complex, cu împliniri morale şi profesionale incontestabile, dar şi cu resemnări nici odată mărturisite. Un destin trăit sub un inefabil imperativ al fântânii: mereu captat de ochiul opac al apei şi fascinat de acel alter ego ce-l privea din oglinda adâncurilor, precum „îl privesc” şi rolurile realizate (…), a fost şi rămâne obsedat de senzaţia că-i animat de un vis intangibil, cel puţin din cauza că din fântână poţi vedea stelele şi ziua; iar stelele sunt mereu atât de reci şi atât de departe…

                          „ Info-masca”, nr.4 (10), 2002

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s